DINCOLO DE „LASĂ CĂ MĂ DESCURC EU”

În acest proces vei explora ce se află în spatele lui „Lasă că mă descurc eu” și când independența încetează să mai fie o alegere și devine o obligație. Vei observa ce ai învățat despre nevoi, ajutor, vulnerabilitate și posibilitatea de a primi, cum ai putut ajunge să îți construiești valoarea în jurul rolului celui care rezolvă, oferă și nu deranjează și de ce poate fi mai ușor să fii omul pe care se bazează ceilalți decât omul care spune: „Astăzi am nevoie de tine.”

Lucrează acest proces dacă îți este greu să ceri sau să primești ajutor, preferi să duci prea mult singur(ă), te simți inconfortabil când cineva face ceva pentru tine, simți că trebuie să întorci imediat orice primești sau îi protejezi pe ceilalți de propriile tale nevoi. Nu pentru a trece de la „nu cer niciodată” la „cer tuturor”, ci pentru a construi discernământul prin care poți spune atât „Pot singur”, cât și „Astăzi aleg să nu fiu singur”. Scopul este ca autonomia să rămână o resursă, nu o obligație, iar faptul că ai nevoie de cineva să nu mai devină o amenințare pentru valoarea, puterea sau identitatea ta.