Când a devenit viața ceva ce trebuie să merit prin efort?

MISIUNEA 2

Prețul pe care am învățat să îl plătesc pentru viață

În această misiune nu încerca să demonstrezi că viața ta a fost grea.

Nu trebuie să demonstrezi nimic.

Vrem doar să observăm regulile după care ai ajuns să funcționezi.

ÎNCHEIEREA ETAPEI 2

În această etapă nu ai analizat moartea. Ai analizat contractul pe care poate l-ai construit cu viața. Poate ai descoperit că în contractul tău există multă muncă.

• Multă responsabilitate.

• Mult „trebuie”.

• Multă rezistență.

• Poate ai descoperit și putere.

• Perseverență.

• Capacitatea de a construi.

• Capacitatea de a merge mai departe când altcineva s-ar fi oprit.

Nu vrem să distrugem aceste resurse. Dar vrem să observăm ce se întâmplă atunci când singurul mod de a trăi devine să reziști. Pentru că omul care poate duce foarte mult poate ajunge să ducă atât de mult încât nimeni, uneori nici măcar el, nu mai observă cât de aproape este de limită.

Iar când limita este atinsă, poate apărea: „Nu mai pot.”

Apoi: „Nu mai vreau.”

Și uneori: „Vreau să mor.”

Nu concluzionăm că aceasta este explicația gândului tău. Am descoperit doar o direcție pe care merită să o verificăm.

În etapa următoare vom merge într-un loc și mai delicat. Vom separa două lucruri pe care, în momentele de suferință profundă, mintea le poate lipi unul de celălalt:

1. viața

   și

2. forma actuală a vieții mele.

Și vom pune o întrebare fără să presupunem răspunsul: „Vreau să se termine viața sau nu mai pot continua această formă de viață?”

Dacă răspunsul este că există dorința reală de a-ți provoca moartea, nu vom încerca să o transformăm într-o metaforă. Siguranța și sprijinul specializat devin prioritare. Dar dacă există și lucruri din forma actuală a vieții pe care nu le mai poți duce, în etapa următoare vom începe să le vedem separat. Pentru că înainte să hotărâm că trebuie să dispară omul, merită să vedem ce anume din viața lui a devenit imposibil de dus în forma actuală.