DINCOLO DE RELAȚIILE ÎN CARE ÎNCERC SĂ MULȚUMESC PE TOATĂ LUMEA

În acest proces vei explora ce se află în spatele nevoii de a-i mulțumi pe ceilalți și de ce poate deveni atât de greu să îi dezamăgești. Vei privi rolul pe care l-ai învățat în familie, felul în care ai ajuns să asociezi apartenența cu utilitatea, identitatea omului „bun”, disponibil sau indispensabil, vinovăția care apare când te alegi pe tine și diferența dintre a oferi pentru că alegi și a oferi pentru că simți că nu ai voie să faci altfel.

Lucrează acest proces dacă spui „da” când ai vrea să spui „nu”, preiei responsabilitățile sau emoțiile celorlalți, te temi să dezamăgești, te justifici când pui limite ori ajungi să oferi până la epuizare și resentiment. Nu pentru a deveni mai puțin empatic(ă) sau implicat(ă), ci pentru a învăța să păstrezi grija fără abandon de sine, să îi lași pe ceilalți să își ocupe propriul loc și să îl ocupi și tu pe al tău - construind relații în care nu mai trebuie să îți câștigi apartenența prin sacrificiu, ci poți oferi, primi, pune limite și rămâne în relație din alegere.